Alegerea numelui celui nou-nascut cade in sarcina parintilor, care cu binecuvantarea preotului, hotarasc de comun acord care sfant sa-i poarte de grija de-a lungul vietii si pana la Judecata de Apoi cand va sta in fata lui Dumnezeu. În acest scop preotul este poftit acasa, la lehuza, unde-i citeste rugaciunea la nastere, apoi rugaciunea punerii numelui pruncului si-n sfarsit,
sfinteste apa, din care gusta lehuza si cei din casã si se stropeste casa, sau vine moasa la preotul ca sa-i citeascã rugãciunile cuvenite.
Numele copilului este consfintit in clipa botezului, cand se scufunda in apa sfintita inainte, nefiind schimbat decat in caz de trecere la monahism.
Numele sunt date din calendarul crestin ortodox si se da un singur nume de sfant (apostol, mucenic sau cuvios).
Trebuie evitat sa se puna copilului un nume crestin ortodox si un nume necrestin. In acest caz, in biserica, i se va pomeni numai numele din calendar.
Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Crestinii au pastrat-o pentru ca si Mantuitorul a fost taiat imprejur si i s-a pus numele de Iisus in a opta zi (Luca 2, 21).
Preotul vine la casa unde este nou-nascut si rosteste o rugaciune de punere a numelui. Pruncul este binecuvantat, facandu-i-se semnul crucii pe frunte, pe buze si pe piept: pe frunte pentru ganduri curate si luminarea mintii, pe buze pentru vorbe de duh crestinesti, si pe piept pentru ca inima sa-i fie ferita de poftele cele trupesti.
In ultima vreme aceasta rugaciune se punere a numelui se mai practica si in aceeasi zi cu botezul.
Oricum, in aceeasi zi cu botezul sau imendiat dupa nastere, rolul sau este acelasi: ca sfantul al carui nume il poarta sa se roage lui Dumnezeu pentru el sa-l fereasca de rele in toate zilele vietii sale.
Numele copilului este consfintit in clipa botezului, cand se scufunda in apa sfintita inainte, nefiind schimbat decat in caz de trecere la monahism.
Numele sunt date din calendarul crestin ortodox si se da un singur nume de sfant (apostol, mucenic sau cuvios).
Trebuie evitat sa se puna copilului un nume crestin ortodox si un nume necrestin. In acest caz, in biserica, i se va pomeni numai numele din calendar.
Traditia spune ca numele copilului trebuie pus in ziua a opta de la nastere, datina mostenita din Legea Veche.
Crestinii au pastrat-o pentru ca si Mantuitorul a fost taiat imprejur si i s-a pus numele de Iisus in a opta zi (Luca 2, 21).
Preotul vine la casa unde este nou-nascut si rosteste o rugaciune de punere a numelui. Pruncul este binecuvantat, facandu-i-se semnul crucii pe frunte, pe buze si pe piept: pe frunte pentru ganduri curate si luminarea mintii, pe buze pentru vorbe de duh crestinesti, si pe piept pentru ca inima sa-i fie ferita de poftele cele trupesti.
In ultima vreme aceasta rugaciune se punere a numelui se mai practica si in aceeasi zi cu botezul.
Oricum, in aceeasi zi cu botezul sau imendiat dupa nastere, rolul sau este acelasi: ca sfantul al carui nume il poarta sa se roage lui Dumnezeu pentru el sa-l fereasca de rele in toate zilele vietii sale.
