Inaintea Craciunului se sarbatorea Ignatul, considerat de zeu precrestin al focului terestru in calendarul popular romanesc, legat de cultul Soarelui, numele derivandu-i din latinescul "ignis" - foc). Ritualul sacrificarii porcului de Ignat, cu radacini stravechi in mitologia egipteana, greaca si romana, are legatura cu puterea purificatoare a sangelui.Porcul era considerat un " substitut al zeului care moare si renaste, impreuna cu timpul, la solstitiul de iarna".Folcloristul Petru Caraman considera ca obiceiul taierii porcului de Ignat isi afla radacinile in traditiile antichitatii romane (sacrificiul consacrat lui Saturn). Calendarul crestin- ortodox inchina sarbatoarea din 20 decembrie Sf. Ignatie al Antiohiei.
Potrivit credintei din popor, la taierea porcului( dupa ivirea zorilor), nu trebuie sa stea prin apropiere milosi din fire " fiindca animalul moare greu". Dupa taierea, parlirea si spalarea porcului, in varful cozii era taiat de stapanii casei si aruncat in cotet, pentru a le merge bine si pe viitor in cresterea animalelor.In trecut satenii " nu mai parleau porcii, ci-i jupuiau de piele, pe care o foloseau la facutul opincilor".Cu parul de porc "se afumau copiii cand erau deochiati".Durata iernii era prezisa de conformatia splinei animalului: " splina mai groasa la una din extremitati prevestea o iarna mai grea la inceput sau la sfarsit, iar splina subtire anunta o iarna saraca in omat".S-a pastrat pana astazi obiceiul " pomenii porcului": dupa taiere, cei care ajuta sunt serviti cu cateva pahare de tuica si cu friptura din carnea proaspata.In gospodariile satenilor se obtin apoi diverse preparate (carnati, chisca, toba , slanina si muschi afumati), care se vor consuma ritual pe tot parcusul perioadei dintre Craciun si Boboteaza.
Potrivit credintei din popor, la taierea porcului( dupa ivirea zorilor), nu trebuie sa stea prin apropiere milosi din fire " fiindca animalul moare greu". Dupa taierea, parlirea si spalarea porcului, in varful cozii era taiat de stapanii casei si aruncat in cotet, pentru a le merge bine si pe viitor in cresterea animalelor.In trecut satenii " nu mai parleau porcii, ci-i jupuiau de piele, pe care o foloseau la facutul opincilor".Cu parul de porc "se afumau copiii cand erau deochiati".Durata iernii era prezisa de conformatia splinei animalului: " splina mai groasa la una din extremitati prevestea o iarna mai grea la inceput sau la sfarsit, iar splina subtire anunta o iarna saraca in omat".S-a pastrat pana astazi obiceiul " pomenii porcului": dupa taiere, cei care ajuta sunt serviti cu cateva pahare de tuica si cu friptura din carnea proaspata.In gospodariile satenilor se obtin apoi diverse preparate (carnati, chisca, toba , slanina si muschi afumati), care se vor consuma ritual pe tot parcusul perioadei dintre Craciun si Boboteaza.
