Uneltele de tortura ale JOIMARITEI erau
caldura, oala cu jaratec, vatraiul sau carligul pentru foc. Aceasta fiinta
mitologica folosea mijloace cumplite de tortura: ardea degetele si mainile
fetelor si femeilor lenese, le parlea parul si unghiile si incendia fuioarele de
canepa gasite netoarse. De multe ori nici flacaii lenesi, cei care nu terminau
de reparat gardurile sau nu ingrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau
iertati de aceste pedepse.
De fapt, JOIMARITA era, la origini, o zeitate a
mortii care supraveghea focurile din JOIA MARE si care, treptat, a devenit un
personaj justitiar ce pedepsea lenea si nemunca.
Prin Sudul tarii, fetele fac cate 12 noduri unei ate,
punandu-si la fiecare cate o dorinta si dezlegandu-le cand dorinta s-a
implinit. Acesta ata si-o pun sub perna seara, crezand ca-si vor visa ursitul.
Tot aici se pastreaza obiceiul de a spala picioarele celor din casa (copii) de
catre femeile mai in varsta
In unele locuri (Zona Clujului) de JOIA MARE se
striga peste sat. Dar strigarea o facea Voevoda Tiganilor - un flacau caruia i
se comunicau abaterile fetelor si feciorilor din Postul Mare.
JOIA MARE este cunoscuta mai ales, in cultura populara
actuala, ca ziua in care se inrosesc ouale; pentru ca se spune ca ouale
inrosite sau impistrite in aceasta zi nu se strica tot anul. De asemenea,
oamenii cred ca aceste oua sfintite si ingropate la mosie o feresc de piatra.
Ouale se spala cu detergent, se clatesc, se lasa la
uscat, apoi se fierb in vopsea. Pe langa oua rosii, romanii contemporani mai
vopsesc ouale si in galben, verde, albastru. Unele gospodine pun pe ou o
frunza, apoi il leaga intr-un ciorap subtire si asa il fierb, ca sa iasa
"cu model".
Conform traditiei, in noaptea ce premerge JOIA MARE
sau in dimineata acestei zile se deschid mormintele si sufletele mortilor se
intorc la casele lor. Pentru intampinarea lor se aprindeau focuri prin curti,
in fata casei sau in cimitire, crezandu-se ca, astfel, ei aveau posibilitatea
sa se incalzeasca.
Focurile de JOIA MARE erau ruguri funerare
aprinse pentru fiecare mort in parte sau pentru toti mortii din familie si
reprezentau o replica precrestina la inhumarea crestina din VINEREA MARE.
Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de
peste an - focurile de Mucenici, de Lasatul Secului, de San - George sau de
Sanziene. Ele se faceau din plante considerate a avea virtuti magice ( alun,
boz, tei) ce erau adunate de catre copii sau de catre tinerele necasatorite.
Focurile se inconjurau cu tamaie si agheasma, in jurul
lor se asezau scaune "pentru mortii ce urmau sa soseasca" si se dadea
de pomana copiilor, vecinilor si rudelor. Obiceiul se mai pastreaza in unele
sate din zona montana a Bucovinei (Moldovita, Paltin, Argel, Vama, Brodina de
Sus etc), purtand denumirea de "incalzitul mosului" dar, de cele mai
multe ori, semnificatiile sale nu mai sunt cunoscute, el avand mai ales
caracter de divertisment.
JOIA MARE este ziua in care, de regula, se prepara cele mai
importante copturi pascale: pasca,cozonacii cu mac si nuca si babele coapte in
forme speciale de ceramica. Pasca cea mai importanta coptura rituala a
Pastelui, se face din faina de grau de cea mai buna calitate, cernuta prin sita
deasa, si are, cel mai adesea, forma rotunda. Aluatul dospit se pune in tavi
speciale pentru pasca, dupa care, de jur imprejur, se aseaza aluatul impletit
din doua sau trei sucituri si se lasa totul la crescut.
