Crestinismul si solstitiul de iarna

Sarbatoarea Nasterii Domnului a fost stabilita de catre biserica crestina, ca sarbatoare aparte, la 25 Decembrie, tocmai în perioda de maxima înflorire a mithraismului în imperiul roman.
Adusa din Orient de armata, religia lui Mithra (zeul soarelui), un cult iranic cu radacini vedice, invadeaza într-un timp relativ scurt toata lumea romana, ajungând sa-si faca cel mai mare numar de aderenti, astfel încât sarbatoarea în cinstea acestui zeu, ca zi de nastere, este definitiv fixata în calendarul roman (câtre sfârsitul secolului III) la 25 Decembrie. Tot la aceasta data, lumea cea veche serba si cresterea luminii care biruie puterile întunericului.

Vazând ca la sarbatoarea de nastere a zeului solar merg si crestinii - deoarece însusi Hristos s-a numit pe sine "lumina luminii", iar proorocii si psalmistii l-au numit "soarele dreptatii", "lumina neamurilor", biserica crestina a înteles ca în ziua solstitiului de iarna în locul lui Sol Invinctus - zeul mitic Mithra - sa stabileasca sarbatoarea Nasterii lui Isus. Firesc, crestinismul da alta înfatisare sarbatorilor pagâne, îmbracându-le într-o haina noua. Totusi ramasitele cultului soarelui au trait mai departe în unele obiceiuri populare ca:
- roatele de foc carora li se da drumul pe costisa dealului în noaptea de Craciun;
- focurile care se fac în dimineata de Craciun;
- colacii de Craciun care imita forma soarelui, amintind de capul nimbat al lui Mithra.