Vâscul este o planta parazita, care creste pe ramurile sau pe trunchiul unui copac si penetreaza scoarta acestuia pentru a-si procura substantele nutritive. Aceasta planta era considerata sacra de oamenii din antichitate. Norvegienii, druizii celti si indienii nord-americani taiau vâscul din stejar cu o secera de aur. Ramurile trebuiau prinse înainte de a atinge pamântul. Ei rupeau apoi ramurile în mai multe ramurele si le împarteau oamenilor, care le atârnau deasupra usilor pentru a-i proteja împotriva trasnetelor, fulgerelor si al
altor rele. În cele din urma, vâscul a devenit o traditie de Craciun. În limba celtica „vâsc” avea întelesul de „atoatevindecator”. Apicultorii britanici obisnuiau sa puna ramurele de vâsc pe stupii lor, deoarece credeau ca albinele bâzâie în onoarea copilului Isus. În Franta, obiceiul legat de vâsc era rezervat pentru Ziua de Anul Nou. Astazi, saruturile sub vâsc pot fi schimbate oricând în perioada Sarbatorilor de Iarna. Traditia vâscului a dainuit de-a lungul secolelor. O legenda spune ca o ramurica de vâsc pusa în leaganul unui copil în fereste pe micut de toate relele. De asemenea, primului vitel nascut dupa Anul Nou i se leaga o ramurica de vâsc la gât, pentru a proteja întreaga cireada.
