In Rusia si alte tari slave din Est, tari ortodoxe de rit vechi - Craciunul este celebrat pe 7 ianuarie - ziua corespunzatoare dupa calendarul Iulian, zilei de 25 decembrie de la noi. Seara de Craciun se sarbatoreste cu Cina Sfanta – o masa ce aminteste de Cina Cea de Taina si la care se afla chiar 12 feluri de mancare.
Sunt oferite daruri atat de Craciun cat si de Anul Nou - de Ded Moroz (Mosul Inghetat, un fel de Mos Gerila) si de Fecioara de Zapada, Snegurochka - cea din urma apare taman intr-o sanie trasa de reni, si de aceea se pare ca ea a fost de fapt inspiratia pentru imaginea internationala a Mosului.
Si in Serbia si tarile din fosta Iugoslavie, Craciunul, Bozic (“Micul Dumnezeu”) se sarbatoreste tot pe 7 ianuarie si dureaza trei zile, timp in care sarbii isi ureaza Craciun Fericit intr-un fel asemanator cu urarea noastra de Paste; ei spun: „Christos s-a nascut!” si trebuie raspuns la urare prin „Adevarat s-a nascut!”
Insa in Catalania (Spania) s-ar parea ca exista cele mai bizare si totodata amuzante obiceiuri de Craciun.
In fiecare an de Craciun se alege un Bustean de Craciun numit popular “Caga tio” –adica “busteanul care face kk”; are cam 30 de cm lungime, e gol pe dinauntru, iar la unul din capete e desenata o faţa zambitoare ce poarta si o caciulita rosie facuta dintr-un ciorap – de fapt o replica mai micuta a caciulii traditionale catalane “arretina”.
Incepand din 8 decembrie cand se sarbatoreste Imaculata Conceptiune, catalanii hranesc zi de zi acest bustean cu cate o bomboana sau mica ciocolata, si il pun intr-o paturica pentru a-i tine cald noaptea.
Fie in seara de Ajun, fie in ziua de Craciun, busteanului i se cere sa scoata dulciurile pe « partea cealalta », iar pentru mai multa convingere este si batut cu o nuia, in acest timp interpretandu-se cantece specifice pentru Tio de Nadal ; iar asta pentru ca se spune ca dulciurile din bustean ar fi un simbol al darurilor aduse de cei trei Magi la nasterea Domnului Iisus. S-ar parea ca ultimul lucru ce iese din bustean ar fi o capatana de usturoi, o ceapa ori vreun hering sarat :D
Tot in Catalania se redau scene traditionale reprezentand nasterea lui Isus - cu orasul Bethleem, parintii pruncului Isus –Maria si Iosif, pastori, magi etc insa, pe langa toti acestia exista si o mica statueta reprezentand un « caganer » -tradus, inseamna pur si simplu « cacacios » - si intr-adevar este o reprezentare a unei persoane cu pantalonii in vine care face kk – iar obiceiul este ca aceasta statueta sa fie ascunsa undeva mai spre spatele scenei ; in dimineata de Craciun, conform traditiei, copiii cauta micuta statueta in scena nasterii pruncului Isus, iar cel ce o afla primeste niscaiva daruri in plus.
In Norvegia, in ajun de Craciun locuitorii dau zor nevoie-mare sa ascunda toate maturile de prin casa pentru ca spiritele rele sau vrajitoarele sa nu cumva sa puna mana pe ele si sa le foloseasca drept mijloc de transport aerian.
In Islanda cea atat de bogata in zapezi nu-i de gluma : vin nu unul, nu doi, ci taman treisprezece Mosi Craciun ! Perindarea acestor Mosi Craciun incepe asadar cu 13 zile inainte de data Craciunului, venind si lasand zilnic in ghetute daruri pentru copilasi – constand, fireste, mai ales in dulciuri. Cei care insa nu au fost prea cuminti nu mai primesc dulciuri, ci primesc drept pedeapsa un...cartof.
In Elvetia, mosul poarta numele de Samichlaus si pe langa cadouri, mai aduce si intreg pomul de Craciun.
Craciunul este totodata sarbatoarea ridichilor impodobite, distingandu-se o traditie denumita « Parada ridichilor luminate », in cadrul careia copiii scobesc, cu voiosie si cu ajutorul parintilor, cate o ridiche pe care o impodobesc cu diferite forme si crestaturi de sezon - stelute, clopotei, braduti etc. Ridichile asa impodobite se completeaza apoi cu cate o lumanare ; la lasarea serii, parintii si copiii deopotriva pornesc cu ridichile luminate spre curtea scolii, unde copilasii vor canta cantece traditionale de Craciun.
Si in Mexic exista in aceasta perioada traditii legate de ridichi – astfel este Festivalul Ridichilor de pe 23 decembrie de dinaintea sarbatorii Nasterii Domnului ; sunt folosite ridichi de marimi cat mai mari care sunt sculptate atat cu figuri biblice cat si din mitologia azteca, ridichi sculptate ce ulterior sunt expuse pentru a fi admirate.
In S.U.A sunt destule regiuni in care exista traditia muraturii din pomul de Craciun. Astfel, cel din urma ornament care se agata in pom este un castravete murat sau un glob de forma si culoarea unui castravete, care este agatat intr-un loc mai ascuns privirii ; in dimineata Craciunului, copilul care va reusi sa gaseasca « muratura » se spune ca va avea noroc, si va primi un cadou in plus.
Se pare ca aceasta ar fi o mai veche traditie germana, care s-a pierdut de pe batranul continent, dar a fost preluata si pastrata din generatie in generatie in anumite zone ale Statelor Unite.
In Noua Zeelanda copacul ce se impodobeste de Craciun nu este bradul, ci se numeste "Pohntokawa" ; masa traditionala de Craciun se aseamana cu cea englezeasca, si este completata cu o faimoasa-deja prajitura din bezea, kiwi, capsuni si frisca denumita « Pavlova » sau « Pav » –dupa numele balerinei ruse Anna Pavlova si despre care se spune ca a fost creata in onoarea acesteia, in timpul unuia dintre turneele sale in Australia si Noua Zeelanda in anii ’20.
Tot in Noua Zeelanda exista obiceiul ca sarbatoarea traditionala a Craciunului si a iernii sa se tina de doua ori : o data pe 25 decembrie si o data in luna iulie cand este iarna in emisfera sudica.
In Jamaica , evident, intalnim o paleta vasta de credinte si traditii religioase legate de sarbatoarea Craciunului (de la catolici, la baptisti si pana la Baha’i) pastrand sau adaptand obiceiurile traditionale ale inaintasilor imigranti. Bineinteles, pot fi ascultate colindele si in originalul ritm reggae, iar la masa de Craciun se servesc preparate din carne de bou si capra picanta.
