Suprapunerea sarbatorilor crestine peste cele precrestine a dat nastere unei realitati spirituale unice in lumea satelor noastre, cladita in decursul mileniilor, in cadrul careia se detaseaza datina colindului, ca un "patrimoniu arhaic, bogat in traditii, superstitii si legende, servind drept cadru pt imaginea lumea si sacralitatea".
Considerat cea mai complexa traditie a romanilor, colindatul revenea cetelor de copii, de feciori si fete, care strabateau in Ajun ulitele satului, in straie de sarbatoare, cantand la ferestrele casutelor colindele strabune, la finalul carora adresau gospodarilor urari de belsug si sanatate .
Drept recompensa, primeau colacei, dulciuri si bani.
Originea romana a datinii colindatului este dezvaluita cde numele obiceiului, derivat dn latinescul "Calendae Ianuariae", care denumea Anul Nou la romani. La romani termenul "colinda" a ajuns prin filiera slava.
Colinda este o specie folclorica raspandita in intreaga Europa.In Evul Mediu s-a impus colindul religios in vestul continentului, de unde a radiat apoi spre rasarit, ajungand si in Tarile Romane sub forma colindului de stea.In Moldova colindele religioase de provenienta apuseana au patruns tarziu, sprijinindu-se pe datina straveche a colindelor profane. De la formele preistorice ale ceremonialului sacru, s-a ajuns la colindatul de astazi, care vesteste credinciosilor Nasterea Fiului lui Dumnezeu.
Colindele pot fi grupate dupa continutul textului in doua categorii: crestine si precrestine. Folcloristii le grupeaza in colinde religioase si laice( lumesti sau sociale, mostenite de la daco-geti).
Din timpuri stravechi si pana astazi, Craciunul a fost asteptat cu infrigurare de colindatori, care-si pregateau din timp textele si ritualul colindatului.Obiceiul colindarii in Ajunul Craciunului de catre cetele de flacai condusi de un vataf sau jude in trecut, urmat de colindatul celor varstnici in noaptea urmatoare, s-a pierdut cu timpul, astazi existand doar datina colindelor copiilor in cete restranse, cu varsta intre 5-12 ani.Colindele in forma lor straveche au disparut cedand locul cantecelor de stea (cantece religioase care se canta in timpul umblatului cu Steaua).
Considerat cea mai complexa traditie a romanilor, colindatul revenea cetelor de copii, de feciori si fete, care strabateau in Ajun ulitele satului, in straie de sarbatoare, cantand la ferestrele casutelor colindele strabune, la finalul carora adresau gospodarilor urari de belsug si sanatate .
Drept recompensa, primeau colacei, dulciuri si bani.
Originea romana a datinii colindatului este dezvaluita cde numele obiceiului, derivat dn latinescul "Calendae Ianuariae", care denumea Anul Nou la romani. La romani termenul "colinda" a ajuns prin filiera slava.
Colinda este o specie folclorica raspandita in intreaga Europa.In Evul Mediu s-a impus colindul religios in vestul continentului, de unde a radiat apoi spre rasarit, ajungand si in Tarile Romane sub forma colindului de stea.In Moldova colindele religioase de provenienta apuseana au patruns tarziu, sprijinindu-se pe datina straveche a colindelor profane. De la formele preistorice ale ceremonialului sacru, s-a ajuns la colindatul de astazi, care vesteste credinciosilor Nasterea Fiului lui Dumnezeu.
Colindele pot fi grupate dupa continutul textului in doua categorii: crestine si precrestine. Folcloristii le grupeaza in colinde religioase si laice( lumesti sau sociale, mostenite de la daco-geti).
Din timpuri stravechi si pana astazi, Craciunul a fost asteptat cu infrigurare de colindatori, care-si pregateau din timp textele si ritualul colindatului.Obiceiul colindarii in Ajunul Craciunului de catre cetele de flacai condusi de un vataf sau jude in trecut, urmat de colindatul celor varstnici in noaptea urmatoare, s-a pierdut cu timpul, astazi existand doar datina colindelor copiilor in cete restranse, cu varsta intre 5-12 ani.Colindele in forma lor straveche au disparut cedand locul cantecelor de stea (cantece religioase care se canta in timpul umblatului cu Steaua).
