Atestata numai in Moldova, datina jocului ursului a patruns la noi din spatiul subcarpatic .Facea parte din obiceiurile cu masca zoomorfa, intruchipand jocul animalului menit sa aduca noroc si sanatate la casele oamenilor.In trecut avea ca personaje Ursul (imbracat intr-un cojoc intors pe dos, din blana de oaie sau chiar din blana animalului, cu un bot asemanator cu cel al ursului) cu un lant prins din bot de un ursar( uns pe fata cu funingine, simbolizand un tigan, avand pe cap o caciula de miel sau un coif lung si ascutit).In timpul jocului ursului, pe un cantec din trisca al unui insotitor, ursarul batea ritmic intr-o toba mica, insirand strigaturi hazlii.
Jocul ursului este o reprezentare dramatica simpla, imitand jocul ursilor purtati pe vremuri de ursarii profesionisti, din care nu lipsesc mormaiturile animalului.Ursul are intre "labe" un par gros de care se sprijina cand joaca, facand giumbuslucuri comice.
Originile datinii sunt stravechi, facandu-l pe vestitul rapsod Tudor Gheorghe sa afirme ca "de 2000 de ani danseaza Ursul romanesc".Etnografii o considera "o ramasita dintr-un vechi cult al ursului", care "ar indica o provenienta traco-daca, cu evidente radacini preistorice".La traci ursul avea un rol cosmogonic, pe spinarea lui sprijinindu-se stalpii pamantului.Pe teritoriul Daciei preistorice, sacrificiul ritual al ursului era un eveniment incarcat de "protorituri si protoceremonii magico-mitologice legate de moarte, al carui scenariu incarcat il gasim in relicte etnografice si reminiscente folclorice la sarbatorile de iarna".Caracterul sacru al ursului la romani apare pana astazi in jocul Ursului, care moare si invie dupa o dramatizare simbolica a mitului renasterii naturii, marcata de iesirea din hibernare.In forma sa din zilele noastre, jocul ursului dresat de un ursar imbina un stravechi ritual de iarna cu jocul profesional rantabil la targuri si prin sate in trecut.
