Cu boabe de cereale , practicate de cetele de copii( intre 4-10 ani), in dimineata Sfantului Vasile, este un obicei ritual romanesc care-si are originea in "practicile magice agro-gospodaresti romane".Imbracati sarbatoreste, dupa datina strabuna, ei purtau in traistutele atarnate de umar seminte de grau (secara, orz, ovaz sau canepa), pe care le presarau in curte, in casa si in fata gazdei, careia ii adresau urari de belsug si de sanatate.
In timpul rostirii urarii de belsug si noroc, aruncarea boabelor de grane in gospodarii invoca "fertilitatea, rodul, bogatia pt anul care incepea", in virtutea unei puteri magice care sa aduca gazdei.
Copiii "semanau" mai intai membrii familiei, apoi mergeau in grupuri mici din casa in casa, pe la rude si vecini.In trecut "sorcova" se confectiona din "ramurele de pomi fructiferi,taiate si puse in apa, intr-o oala de lut, la caldura in casa, in ziua de Santandrei pt a inmuguri si inflori peste o luna de zile, la Anul Nou", confirmand ipoteza transferarii datinii din luna martie catre solstitiul de iarna.Spre zilele noastre, "sorcova" a luat forma unei nuiele cu ramurele impodibite cu fire de lana colorata, avand un clopotel si un buchet de busuioc in varf, care era miscata ritmic pe timpul urarilor de sanatate si prosperitate.In traistute, copiii adunau darurile cu care erau rasplatiti: colacei, mere, pere, nuci, dulciuri si bani.Colaceii erau invocati in textele de "semanat" ale copiiilor mai mici, adresate patronului crestin al primei sarbatori din an.
Prin datinile care-au infruntat veacurile , alcatuind laolalta un grandios spectacol popular la Anul Nou satele noastre se deschid ca o fereastra larga spre lumea de demult, ramasa in constiinta colectiva prin sintagma "din mosi stramosi".
