Sarbatorile de iarna in satul traditional se incheiau cu Boboteaza (Iordanul) si Sfantul Ioan, care aveau loc pe 6 si 7 ianuarie.Pentru crestini, Boboteaza corespundea momentului nasterii spirituale a Mantuitorului, semnificand sfintirea apelor din intreaga lume, dupa cum Iisus s-a coborat in raul Iordan pt botez.
Sarbatorirea Bobotezei este amintita din sec.al II lea d.Hr..Pana in sec.IV era sarbatorita pe 6 ianuarie impreuna cu Nasterea Domnului.
In ajunul si ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe se sfinteste Aghiasma Mare cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile preotilor.Ceremonialul slujbei de sfintire a apei se desfasura in curtea bisericii satului, in prezenta unui mare numar de credinciosi.In Ajun, mesterii locali taiau cruci mari din podul de gheata al raului Siret, in locul numit "La Ghetarie", punandu-le in curtea bisericilor, pt a fi sfintite de Boboteaza.Acolo ramaneau pana la venirea caldurii.Obiceiul este vechi de sute de ani, hantestenii si berestenii practicandu-l si astazi.Dupa slujba de Boboteaza fiecare satean primea de la preoti agheasma in vase curate ( in care aduceau si un manunchi de busuioc), sfintind mai intai mormintele stramosesti la cimitirul satului, iar apoi gospodaria proprie.In casele credinciosilor agheasma se pastra cu sfintenie, la loc de cinste.Era consumata cate putin zilnic pe namancate, fiind considerata leac miraculos pt vindecarea bolilor si pt alungarea spiritelor rele.
Preotul vestea Botezul Domnului la casele satenilor prin datina umblatului cu chiraleisa," obicei cu caracter agrar", mentionat si de Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei, "format dupa modelul datinii colindatului".Insotit de cantaret (care purta o cofa cu aghiasma si busuioc) si o ceata de copii care strigau pe ulite si la poarta gospodarilor "Chiraleaisaaa!"( din grecescul Kyrie Eleison cu sensul Doamne miluieste!"), preotul umbla din casa in casa cu crucea, sfintind cu manunchiul de busuioc inmuiat in agheasma gospodariile si localnicii, dupa un ritual religioas.Ca rasplata, copiii primeau bani, colaci, placinte, mere, nuci sau prajituri, iar preotului i se dadeau bani, stergare tesute in casa si nelipsitul fuior de canepa ("fuiorul popii").Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii pastrate din vechime: se credea ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din Iad pt a le ridica in Rai.Potrivit etnologilor, in obiceiurile traditionale "fuiorul de canepa si graul semnificau fecunditatea".
Din sec.IV d.Hr. dateaza postul tinut in Ajunul Bobotezei, pt care gospodinele preparau alimente obisnuite de post: grau fiert indulcit si amestecat cu miez de nuca, placinte (turte) cu "jufa"( samanta de canepa pisata cu apa si amestecata cu miere), placinte cu magiun,poame (prune) fierte, bors.Pana la sosirea preotului cu Iordanul si binecuvantarea bucatelor, nimeni nu se atingea de mancare.
Sarbatorea Bobotezei in satul traditional cumula, pe langa riturile crestine, numeroase practici populare arhaice de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice:
-se credea ca in ziua Bobotezei toate apele pamantului sunt sfintite;
-nu se spalau rufe de Boboteaza si o saptamana dupa, pt a nu "spurca apa";
-nu se dadea nimic cu imprumut, nici chiar jaratec din soba;
-Ajunul Bobotezei era un moment favorabil farmecelor, practicilor de ursita, descantecelor si altor practici magice de alungare a spiritelor rele in locasurile lor subpamantene;
-In Ajun era interzise certurile in casa;
-Ziua Bobotezei constituia si un moment important pt prevestirea vremii: promoroaca de pe ramurile pomilor si gerul anuntau roade bogate, in timp ce stresinile caselor picurand anticipau o vara ploioasa.
Sarbatorirea Bobotezei este amintita din sec.al II lea d.Hr..Pana in sec.IV era sarbatorita pe 6 ianuarie impreuna cu Nasterea Domnului.
In ajunul si ziua de Boboteaza, in toate bisericile ortodoxe se sfinteste Aghiasma Mare cu puterea Duhului Sfant, la rugaciunile preotilor.Ceremonialul slujbei de sfintire a apei se desfasura in curtea bisericii satului, in prezenta unui mare numar de credinciosi.In Ajun, mesterii locali taiau cruci mari din podul de gheata al raului Siret, in locul numit "La Ghetarie", punandu-le in curtea bisericilor, pt a fi sfintite de Boboteaza.Acolo ramaneau pana la venirea caldurii.Obiceiul este vechi de sute de ani, hantestenii si berestenii practicandu-l si astazi.Dupa slujba de Boboteaza fiecare satean primea de la preoti agheasma in vase curate ( in care aduceau si un manunchi de busuioc), sfintind mai intai mormintele stramosesti la cimitirul satului, iar apoi gospodaria proprie.In casele credinciosilor agheasma se pastra cu sfintenie, la loc de cinste.Era consumata cate putin zilnic pe namancate, fiind considerata leac miraculos pt vindecarea bolilor si pt alungarea spiritelor rele.
Preotul vestea Botezul Domnului la casele satenilor prin datina umblatului cu chiraleisa," obicei cu caracter agrar", mentionat si de Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei, "format dupa modelul datinii colindatului".Insotit de cantaret (care purta o cofa cu aghiasma si busuioc) si o ceata de copii care strigau pe ulite si la poarta gospodarilor "Chiraleaisaaa!"( din grecescul Kyrie Eleison cu sensul Doamne miluieste!"), preotul umbla din casa in casa cu crucea, sfintind cu manunchiul de busuioc inmuiat in agheasma gospodariile si localnicii, dupa un ritual religioas.Ca rasplata, copiii primeau bani, colaci, placinte, mere, nuci sau prajituri, iar preotului i se dadeau bani, stergare tesute in casa si nelipsitul fuior de canepa ("fuiorul popii").Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii pastrate din vechime: se credea ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din Iad pt a le ridica in Rai.Potrivit etnologilor, in obiceiurile traditionale "fuiorul de canepa si graul semnificau fecunditatea".
Din sec.IV d.Hr. dateaza postul tinut in Ajunul Bobotezei, pt care gospodinele preparau alimente obisnuite de post: grau fiert indulcit si amestecat cu miez de nuca, placinte (turte) cu "jufa"( samanta de canepa pisata cu apa si amestecata cu miere), placinte cu magiun,poame (prune) fierte, bors.Pana la sosirea preotului cu Iordanul si binecuvantarea bucatelor, nimeni nu se atingea de mancare.
Sarbatorea Bobotezei in satul traditional cumula, pe langa riturile crestine, numeroase practici populare arhaice de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice:
-se credea ca in ziua Bobotezei toate apele pamantului sunt sfintite;
-nu se spalau rufe de Boboteaza si o saptamana dupa, pt a nu "spurca apa";
-nu se dadea nimic cu imprumut, nici chiar jaratec din soba;
-Ajunul Bobotezei era un moment favorabil farmecelor, practicilor de ursita, descantecelor si altor practici magice de alungare a spiritelor rele in locasurile lor subpamantene;
-In Ajun era interzise certurile in casa;
-Ziua Bobotezei constituia si un moment important pt prevestirea vremii: promoroaca de pe ramurile pomilor si gerul anuntau roade bogate, in timp ce stresinile caselor picurand anticipau o vara ploioasa.
