Este considerat de cercetatorii etnografi "o sinteza a legilor nescrise ale pamantului si ale muncii, de-a lungul unui an, care enumera toate activitatile obligatorii pentru obtinerea painii, intr-o prezentare alegorica".Petru Caraman constata ca "Plugusorul la romani este o datina strict agricola, legata exclusiv de Anul Nou, care concentreaza in jurul ei numai motive agrare", iar Romulus Vulcanescu vedea in datina Plugusorului "un rit de restructurare si indatinare" a culturii graului la deco-romani, o "legenda mitica transpusa in versuri, care exalta meritele agriculturii intensive romane a graului, in locul meiului ce domina in cultura cerealiera la daci, catre inceputul erei noastre".Plecand de la faptul ca practicile si credintele folclorice despre plug s-au format si dezvoltat in stransa legatura cu generalizarea acestui instrument agricol la romani, Vasile Adascalitei preciza ca "originea si vechimea obiceiului nu poate fi impinsa in trecut mai departe de sec.X-XI".
Datina straveche a Plugusorului era alcatuita dintr-un scenariu care avea loc in noaptea dintre ani, reprezentand sugestiv aratul( prin plugul cu care flacaii trageau de brazda la casele oamenilor, pocnetul bicelor, sunetul clopotelor, mugetul buhaiului), pe un colind (poem) lung, cu zeci si sute de versuri, care "insira epopeea muncii campenesti, incepand cu aratul, urmand cu semanatul, seceratul, treieratul si sfarsind cu macinatul".
In seara Ajunului Anului Nou umblau cu Plugusorul ("cu uratul", "cu clopotelul"), pe la casele satenilor, cetele mixte de copii si cele formate numai din baieti.Nu le lipseau clopotelul "pus pe o lopatica" si legat cu "steble de busuioc" si traistuta in care adunau colaceii si dulciurile cu care erau rasplatiti de gazde.In recuzita cetelor de copii mai marisori apareau biciul si buhaiul mic.Uratura copiilor incepea devreme si se termina "pe innoptate", la ferestrele caselor cu lumina.Textele prescurtate si tehnica urarii se deprindeau "din batrani", de la "mosi stramosi", sau se invatau din cartile de scoala in postul Craciunului.Versurile Plugusorului erau "spuse" la fereastra de un singur urator sau alternativ, pe fragmente, de toti copiii.
Plugul mare ( denumirea cea mai veche a datinii, atunci cand era practicata de barbati), insotit adesea de buhaiul mare si cetele de mascati, ramanea in sarcina flacailor si a maturilor,care urau in noaptea dintre ani si in seara Sf. Vasile pe la casele fetelor si gospodarilor, unde erau cinstiti cu gustari si bautura."Ceata satului", care umbla pe vremuri cu "plugul mare", provine din timpul cand "aratul in comun era modalitatea de baza in agricultura noastra".
Imbracati in costumele populare de sarbatoare, uratorii cu plugul mare purtau o recuzita stransa legata de munca plugarilor, cu instrumente arhaice pt comunicare la distanta (cornul, cu ajutorul caruia anuntau venirea uratorilor), instrumente care simbolizau efectuarea muncii agrare (plugul, buhaiul,harapnicul, clopoteii, zurgalaii, talanca), instrumente muzicale vechi si noi creau caracterul sarbatoresc, de spectacol (fluierul, trisca, "doba", cobza, muzicuta, acordeonul).
Pentru mai multe veacuri, Plugusorul patriarhal a avut probabil "un caracter predominant practic- instructiv, rostul lui fiind acela de a transmite deprinderi de munca si atitudini morale fata de munca".Apartinand unor vremuri indepartate, datina Plugusorului a constituit veriga de legatura din lantul neintrerupt al generatiilor care s-au succedat pe aceste meleaguri.Caracterul profund arhaic al Plugusorului este evidentiat si de mentinerea in textul uraturii a formelor primitive de munca.Eroii alegoriei muncii ii gasim in epocile trecute: "Badea gazda"-taaranul satului traditional, slugile mosiei, boierul mosiei, jupanesele, "Enea tiganul"- fierarul satului, morarul si morarita, gospodinele caselor taranesti.Toate uneltele amintite in texte, ca si procedeele folosite in diverse faze ale muncii pt obtinerea graului si a painii sunt dintre cele mai vechi.
Catre zilele noastre, datina exclusiv agrara a Plugusorului a devenit "o ceremonie referitoare la starea generala a poporului, cu caracter de cronica si critica sociala", cu texte contrafacute, improvizate pe teme istorico-sociale, avand mai ales rolul de a destinde si inveseli.Astazi cetele de uratori se constituie pe criterii de distractie, cum e cazul flacailor si fetelor spre ziua Sfantului Vasile, sau a tinerilor casatoriti in noaptea primei zile din an.
Datina straveche a Plugusorului era alcatuita dintr-un scenariu care avea loc in noaptea dintre ani, reprezentand sugestiv aratul( prin plugul cu care flacaii trageau de brazda la casele oamenilor, pocnetul bicelor, sunetul clopotelor, mugetul buhaiului), pe un colind (poem) lung, cu zeci si sute de versuri, care "insira epopeea muncii campenesti, incepand cu aratul, urmand cu semanatul, seceratul, treieratul si sfarsind cu macinatul".
In seara Ajunului Anului Nou umblau cu Plugusorul ("cu uratul", "cu clopotelul"), pe la casele satenilor, cetele mixte de copii si cele formate numai din baieti.Nu le lipseau clopotelul "pus pe o lopatica" si legat cu "steble de busuioc" si traistuta in care adunau colaceii si dulciurile cu care erau rasplatiti de gazde.In recuzita cetelor de copii mai marisori apareau biciul si buhaiul mic.Uratura copiilor incepea devreme si se termina "pe innoptate", la ferestrele caselor cu lumina.Textele prescurtate si tehnica urarii se deprindeau "din batrani", de la "mosi stramosi", sau se invatau din cartile de scoala in postul Craciunului.Versurile Plugusorului erau "spuse" la fereastra de un singur urator sau alternativ, pe fragmente, de toti copiii.
Plugul mare ( denumirea cea mai veche a datinii, atunci cand era practicata de barbati), insotit adesea de buhaiul mare si cetele de mascati, ramanea in sarcina flacailor si a maturilor,care urau in noaptea dintre ani si in seara Sf. Vasile pe la casele fetelor si gospodarilor, unde erau cinstiti cu gustari si bautura."Ceata satului", care umbla pe vremuri cu "plugul mare", provine din timpul cand "aratul in comun era modalitatea de baza in agricultura noastra".
Imbracati in costumele populare de sarbatoare, uratorii cu plugul mare purtau o recuzita stransa legata de munca plugarilor, cu instrumente arhaice pt comunicare la distanta (cornul, cu ajutorul caruia anuntau venirea uratorilor), instrumente care simbolizau efectuarea muncii agrare (plugul, buhaiul,harapnicul, clopoteii, zurgalaii, talanca), instrumente muzicale vechi si noi creau caracterul sarbatoresc, de spectacol (fluierul, trisca, "doba", cobza, muzicuta, acordeonul).
Pentru mai multe veacuri, Plugusorul patriarhal a avut probabil "un caracter predominant practic- instructiv, rostul lui fiind acela de a transmite deprinderi de munca si atitudini morale fata de munca".Apartinand unor vremuri indepartate, datina Plugusorului a constituit veriga de legatura din lantul neintrerupt al generatiilor care s-au succedat pe aceste meleaguri.Caracterul profund arhaic al Plugusorului este evidentiat si de mentinerea in textul uraturii a formelor primitive de munca.Eroii alegoriei muncii ii gasim in epocile trecute: "Badea gazda"-taaranul satului traditional, slugile mosiei, boierul mosiei, jupanesele, "Enea tiganul"- fierarul satului, morarul si morarita, gospodinele caselor taranesti.Toate uneltele amintite in texte, ca si procedeele folosite in diverse faze ale muncii pt obtinerea graului si a painii sunt dintre cele mai vechi.
Catre zilele noastre, datina exclusiv agrara a Plugusorului a devenit "o ceremonie referitoare la starea generala a poporului, cu caracter de cronica si critica sociala", cu texte contrafacute, improvizate pe teme istorico-sociale, avand mai ales rolul de a destinde si inveseli.Astazi cetele de uratori se constituie pe criterii de distractie, cum e cazul flacailor si fetelor spre ziua Sfantului Vasile, sau a tinerilor casatoriti in noaptea primei zile din an.
